Într-o cauză soluționată recent, prin decizia penală nr. 193/RC/17.03.2026, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație formulat în numele clientului nostru și, pe cale de consecință, a casat, în parte, decizia penală recurată și sentința penală pronunțată de instanța de fond, dispunând achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constatând că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În sarcina inculpatului s-a reținut că a expediat din Spania în România, prin intermediul unei societăți de coletărie, un colet în care erau disimulate două pachete vidate în care se aflau 790,7 grame canabis.

Instanțele inferioare au dispus condamnarea inculpatului atât pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri, cât și pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prin raportare la Decizia nr. 15/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia „acţiunea unică continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin şi pe teritoriul României, fără drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic internațional de droguri de risc și trafic de droguri de risc, în concurs formal (ideal)”.

Pentru a dispune achitarea inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că inculpatul „nu a transportat el însuși drogurile din Spania în România”, ci „doar a apelat la o firmă de curierat”, astfel încât nu există acțiunea unică continuă de transport pe care se sprijină Decizia nr. 15/2017. Instanța supremă a arătat că expedierea coletului se circumscrie infracțiunii de introducere în țară de droguri, care „s-a consumat în momentul introducerii drogurilor în țară”, iar după acest moment inculpatul nu a mai desfășurat nicio acțiune care să poată fi încadrată ca „transport”. Întrucât inculpatul nu s-a aflat niciun moment în posesia drogurilor și nu le-a deplasat pe teritoriul țării, inculpatul nu a desfăşurat nici o acţiune de transport pe teritoriul ţării ori care să se circumscrie vreunei modalităţi alternative a infracțiunii de trafic de droguri.

Aşadar, având în vedere situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută definitiv în cauză, Instanța supremă a concluzionat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunit elementul material al infracțiunii în varianta normativă a transportului.

Pe cale de consecință, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

RT Law Office – Better call us